Copiii care trăiesc într-o familie în care există violenţă domestică, sunt victime chiar şi atunci când nu sunt martori direcţi ai violenţei. Cercetările arată că, și în cayul în care un copil nu este abuzat direct, efectele sunt comparabile cu ale copiilor care sunt victime directe ale violenţei. Părinții sunt modele pentru copii, iar cei care trec prin experiențe de violență în cadrul familiei învață că violeța este acceptă și este în regulă să fii iubit și rănit în același timp.
În această perioadă grea , când pandemia a pus stăpânire pe întrega planetă, crește numărul victimelor violenței în familie, iar copii trebuie să asiste, de multe ori, la șcenele dramatice dintre părinții lor. Este de dorit ca orice părinte care trăieşte într-o astfel de situaţie să caute cât mai repede ajutor la un psiholog, atât pentru el cât şi pentru copii.
Ca urmare a experientelor neplăcute pe care copilul le are în cadrul familiei, și mai ales a expunerii la violență, copiii pot manifesta anxietate crescută, agresivitate, neliniște, coșmaruri, dificultatea de a adormi, teama de a face greșeli, gânduri de suicid, dificultati de concentrare, mulți au tendinta de a-și face rău.
Violența în familie creează de multe ori copilului un sentiment de confuzie, mai ales atunci cand este apropiat de ambii părinți. Sentimentul lor de iubire și afecțiune pentru parinti intră în conflict cu ceea ce se întamplă între aceștia.
Mai mult de atât, copiii cred ceea ce vad: femeile sunt slabe și victime, iar barbatii sunt puternici și agresori.Trecerea timpului, vârsta copiilor, intensitatea şi frecvenţa situaţiilor violente din casă, vor face din ce în ce mai dificilă recuperarea. La polul opus, o intervenţie rapidă, va asigura şanse mult mai mari pentru restabilirea siguranţei şi a unui cadru adecvat pentru copii şi părintele non-abuzator.
IULIANA SÎRBESCU/ ROBERT OPREA
