În urmă cu câteva luni, Buzăul handbalistic trăia o satisfacție imensă. Înghețarea sezonului de Liga Florilor, dictată de noua pandemie mondială, găsea formația feminină pe un loc de Cupă continentală. 8 transferuri cu greutate, susținerea unui public a cărui imaginație a depășit deja granițele județului plus o promisiune de sală nouă pentru prima echipă europeană din Buzău păreau a fi elementele suficiente necesare unei campanii de succes.
2 confruntări oficiale cu cea mai galonată formație din handbalul autohton, una în Cupă, alta în etapa inaugurală de campionat, a reliefat serioase lacune în jocul de toamnă al Gloriei. Lipsa de omogenitate dar și lipsa unui portar valoros i-au pus serios pe gânduri și pe cei mai înfocați suporteri locali. Între cele două eșecuri cu CSM București a mai fost o victorie cu Rapidul, în finala mică iar Stoleru și compania au adus la Buzău placheta cu locul 3 din Final Four. Rezultatul care a mai atenuat din gustul amar al celei mai dureroase înfrângeri din scurta istorie a clubului nu anticipa defel forma de moment din debutul sezonului.
Dacă în semifinala de Cupă, Cristina Neagu a fost retrasă pe bancă în min 39 la adăpostul unui avantaj de 10 goluri, în prima etapă stagională, superstarul n-a jucat deloc. O oportunitate excelentă de revanșă după umilința din urmă cu o lună de care buzoiencele n-au știut să profite. Prestația până la pauză a fost una realmente lamentabilă: prima reușită pe tabelă a venit aproape de jumătatea reprizei, cât despre media golurilor, una neverosimilă: câte unul la fiecare 5 minute. Elevele lui Ovidiu Mihăilă au câștigat, la limită, doar în repriza secundă, palidă consolare din moment ce rezultatul final a pus o diferență de 12 puncte între cele două combatante.
Deși conducerea clubului a transferat o echipă întreagă, jucătoare numai una și una, decalajul fragil din iarnă dintre bucureștence și trupa din Buzau s-a amplificat considerabil. Dacă cel mai cunoscut nr 8 din lume ar fi lipsit din teren astă-iarnă, tigroaicele ar fi plecat cu o înfrângere din sala Romeo Iamandei. După 6 luni de pauză, mai vechile handbaliste ale Gloriei parcă au uitat jocul iar noile achiziții sunt departe de a se fi integrat în schema noii lor echipe. Nu de alta dar, în câteva săptămâni bat la ușă cupele europene iar postura de reprezentantă a României le obligă pe buzoience la o schimbare urgentă de atitudine.
IONUT PARASCHIV
