La 45 de kilometri distantă de Buzău, printre dealurile comunei Cozieni, se află cătunul Valea Roatei, cu 15 case vechi, toate părăsite. Ultimii locuitori au fost alungati de singurătate. Desi oamenii au plecat unele case au ramas încă intacte mobilierul, vesela, icoanele de pe pereti, chiar si medicamentele. Asa cum le-au lăsat cei care le-au locuit cândva.
Cătunul părăsit se află între Cozieni şi satul Punga, într-un cot al drumului greu accesibil care urcă la peste 700 de metri altitudine. Două bordeie, amplasate în culmea dealului şi un gard rupt, sunt singurele indicii care te anunţă că în spatele colinei se află pâlcul de case părăsite. Despre acest loc am aflat de la Virgil Bîgiu, un localnic născut în urmă cu aproape șase decenii în urmă în satul Valea Roatei. Prima gospodărie chinuită de trecerea timpului, care ne întâmpină, i-a aparţinut bătrânului Dumitru Stan, fierarului satului. Casa mare este degradată iar vizitarea ei prezintă un mare risc pentru curioși. Totuși printr-un geam întredeschis la bucătăria gospodărie am strecurat o privire ce avea să ne uimească. Toate lucrurile sunt la locul lor de parcă stăpânul casei ar vrea cîndva să se întoarcă. Virgil Bîgiu, ghidul nostru prin satul fantomă, povestește că proprietarul a murit demult iar ultimul dintre băieţii lui s-a mutat în Buzău cu mulţi ani în urmă.
Călăuza noastră ne spune că a copilărit împreună cu cei cinci copii ai fierarului, plecaţi de mulţi ani în alte zone ale ţării.
Pentru a ajunge în inima cătunului, ghidul ne coboară pe o uliţă îngustă, pe care probabil şi unei căruţe cu cal îi era dificil să se strecoare. Pe vremuri, erau peste 30 de case, însă multe s-au făcut una cu pământul. Dispariţia fizică a cătunului a început cu mulţi ani în urmă, cu fiecare suflet bătrîn care se prăpădea.
Aici găsim odăi parţial dărâmate în care paturile, dulapurile cu veselă şi alte piese de mobilier se încăpăţânează să reziste intemperiilor.
Ne facem curaj şi intrăm într-o altă locuinţă pe care au înghiţit-o buruienile. Este o casă mare, foarte veche, cu prispă muntenească. Urcăm treptele tocite de paşii celor care au locuit aici de-a lungul mai multor generaţii şi iar ne cuprinde un sentiment straniu. Constatăm că oamenii au părăsit locuinţa însă au lăsat până şi covoarele pe jos ori draperiile la geam. Inclusiv tămâie găsim pe masă şi icoane vechi pe pereţi. Doar pînza de păianjen de la colţuri te face să înţelegi că acolo nu mai stă nimeni de mulţi ani. Virgil Bâgiu are planuri mari pentru cătunul pierdut între colinele comunei Cozieni.
Depopularea a afectat întreaga zonă, în primul rând din cauza stării proaste a drumului. Şi în localităţile vecine sunt case părăsite. La Punga, şcoala este în ruină de peste trei decenii, pentru că nu mai sunt copii. Bătrânii rămaşi în satul izolat spun că nu aud glăscior de copil pe uliţe decât atunci când le vin nepoţii în vizită, în vacanţele de vară.
Astfel de sate fantomă se mai găsesc în județul nostru dar ca un făcut se ascund de ochii curioșilor. Doar un ghid ale cărui rădăcini se trag din localitățile părăsite le poate identifica.
Florin Zafiu
