Despre transhumanţa la Muzeul de Etnografie “Vergu-Mănăilă”

O poveste de început de toamnă
Transhumanța, străvechea călătorie a ciobanilor cu oile, nu era doar un drum, ci și o poveste despre tradiții și obiceiuri, dezvăluie Muzeul de Etnografie “Vergu-Mănăilă”.
În fiecare toamnă, ciobanii aduceau fetelor de măritat un cadou deosebit. La revenirea de pe munte, ei le ofereau bucăți de caș afumat, imprimate cu diverse simboluri și modele. Bucățile de caș erau presate folosind tiparele făcute de ei, de regulă din lemn de cireș, paltin, mai rar de fag.
Diversitatea și complexitatea acestor obiecte reflectau o formă de competiție între tinerii bărbați, fiecare dorind să-și demonstreze ingeniozitatea și talentul prin frumusețea darului.
Au fost folosite mai ales în Moldova (îndeosebi în Vrancea) şi – pînă nu de mult – într-o măsură mai restrînsă, în zona Branului şi în Muscel. Putem presupune că datorită păstoritului transhumant şi mobilităţii generale a acestei ocupaţii, aceste piese se întîlneau în toate zonele în care păstoritul se practica intens.
Tiparele de caș sunt formate din câte două plăci din lemn care se îmbină perfect, decorate cu motive realizate prin excizare, care se imprimă pe suprafața cașului, înfrumusețându-l și personalizându-l.
Păpușarele sunt, de regulă, decorate cu figuri antropomorfe stilizate, de aici venind și denumirea lor sugestiva.
Alteori, pot avea reprezentări de brazi formați din linii frânte și drepte, unghiuri as-cuțite (în Prahova, Vrancea, de exemplu). Pe păpușare (în Moldova și Carpații Meridionali) mai apar cercurile, rozetele, pătratul cu crucea, X-uri și cârlige, cercul tăiat în patru (semn apărător și simbol solar).
Tiparele de caş sau păpuşarele ocupă fără îndoială un loc de frunte în arta lemnului la români.
Buzoienii pot admira tiparul de caș alături de multe alte piese de artă populară – în cadrul expoziției de bază a Muzeului de Etnografie “Vergu-Mănăilă”.