În urma cu mai bine de 90 de ani, apa unui izvor de la marginea comunei Smeeni făcea furori în toată tara, după ce s-a zvonit că poate vindeca orice boală. Denumită de presa vremii “o pepinieră a bolilor contagioase”, fântâna tămăduirii a fost închisă de autoritătile sanitare, după câteva luni. Acum la biserica ridicată în apropiere încă se tin slujbe, iar astăzi chiar a fost hramul lăcasului de cult. În plus, încă mai sunt oameni care care cred în puterile miraculoase ale apei. Vestea despre “Miracolul de la Smeeni”, cum a fost numit izvorul în ziarele din 1926, a traversat rapid toată România, după ce mai mulţi bolnavi incurabil ar fi consumat apă din “fântâna tămăduirii” şi s-ar fi vindecat în mod surprinzător. Peste noapte, localitatea buzoiană s-a umplut cu zeci de mii de credincioşi sosiţi din toate colţurile ţării. Bolnavi, curioşi sau sperând la o minune pentru cineva drag, veneau în pelerinaj, iar printre ei s-au înscris chiar şi unii specialişti, care ar fi fost convinşi de câteva cazuri de vindecări miraculoase. Disperarea multor oameni ajunşi în situaţii-limită şi dispuşi să încerce orice a făcut chiar ca unii localnici să dezvolte mici afaceri cu “apă miraculoasă”, vândută de multe ori foarte scump.
Mai mult, în balta formată lângă izvor, oamenii adunau noroiul şi se ungeau cu el sau chiar dormeau pe jos, în mocirlă, în speranţa că se pot vindeca mai repede de afecţiunile care îi chinuiau sau care le ameninţau vieţile. Puse în faţa unui risc enorm de izbucnire a unor epidemii, autorităţile s-au văzut nevoite să închidă zona. Izvorul a fost astupat şi uitat până după Revoluţie, când localnicii şi-au dezgropat moştenirea, căutând să ducă mai departe preţuirea acestui loc. Aşa se face că, la începutul anilor ’90, vestea s-a răspândit din nou, iar peste noapte locul s-a umplut de pelerini. Mulţi săteni din Smeeni jurau cu mâna pe Biblie că ar fi fost martori la vindecarea unei femei, care ar fi început să vorbească după ce a băut apă de la izvorul făcător de minuni, deşi era mută. Ani la rând, în ziua de sărbătoare sute de pelerini veneau și se rugau și apoi plecau acasă cu bidoane cu apă.
În urmă cu câțiva ani însă au apăut din nou informații conform cărora apa nu are puterile miraculoase de care se vorbește, iar de atunci nu mai sunt mulți cei care trec pe aici.
În încercarea de a controla calitatea apei, în 1991, la izvor au fost amenajate o cişmea modernă şi o fântână, însă apetitul credincioşilor pentru apa de izvor, de-acum la discreţie, s-a diminuat peste noapte. Astăzi, de Izvorul Tămăduirii, se fac slujbe în biserica ridicată aici. Sătenii din Smeeni vin, aprind lumânări și pun acatiste. Unii dintre ei pleacă acasă și cu câteun bidon cu apă.
În prezent, despre iureşul creat mai amintesc doar mărturiile oamenilor locului şi o bisericuţă ridicată din banii strânşi din donaţiile credincioşilor. Administrația locală din Smeeni intenționează să amenajeze un cămin pentru bătrâni în chiliile abandonate şi câteva căsuţe în care să se cazeze turiştii vara.
DENISA IRIMIA
[…] RENESTEREA FANTANII […]