O istorie mai puțin cunoscută a Parcului Crâng
O dată cu scoaterea pădurii Crâng din lista ariilor protejate județene, istoricii arată cum a trecut plămânul verde printr-o serie de schimbări. Întâi de toate, pădurea nu ar fi aparținut municipiului Buzău, arată site-ul Turism briant.
Turism Briant
“Când Crângul Buzăului făcea parte din marea pădure ‟Frăsinetul” și purta numirea de ‟Braniște”, în urma unui hrisov al lui Radu Voievod, o porţiune de 600 pogoane a fost dată de veci Episcopiei Buzăului. Această ‟danie” a fost primită de Paisie, episcop al Buzăului, care fusese consfinţit de Patriarhul Nifon. Mai marii Episcopiei Buzăului, neținând cont de faptul că depindea cu totul de populația, nu numai a orașului, a interzis accesul publicului în pădure.
După numeroase intervenţii ca pădurea Crâng să fie alipită de orașul Buzău, de-abia în 1884 Ministerul Domeniilor de la acea dată, a transferat această pădure, ca o suprafață ce întregea harta municipiului. De la această dată, primarii Alexandru Demetriade, Nicu Constantinescu, Athanasie Cătuneanu, Justin și Gh. V. Stănescu, Virgil Popescu şi cei care au mai urmat, au continuat să amenajeze cum au știut mai bine acest parc, plămânii unui oraș trecut prin multe istorii.
Despădurirea parcului, care a neliniştit populația din toate orânduirile, l-a convins la începutul anului 1931, pe primarul Buzăului Pretor Grigorescu, (decembrie 1928 – mai 1931), ca să înfiinţeze o pepinieră de arbori, care a ocupat un hectar din toată suprafața Crângului. Din Germania a adus 20.000 puieţi de arbori şi 5.000 de arbuşti, printre care stejari roşii (gaucreus rubra), tei, arţari și fagi decorativi. Toți aceștia urmau să fie replantați după trei ani pe locurile rămase goale. Trebuie menționat că ‟Stejarul Roșu” era originar din America și după ce s-a aclimatizat în Germania, a fost adus în România prima dată în Bucureşti şi apoi la Buzău”, arată platform de turism”, arată platforma de turism.
Potrivit site-ului, de-a lungul timpului cei care s-au aflat la conducerea orașului și-au pus amprenta într-un fel sau altul asupra parcului.
Turism Briant
“Indiferent cine s-a perindat la conducerea acestei urbe, au modificat albia râului prin extragerea de nisip şi piatră, dar au şi hăcuit de fiecare dată câte o bucată din pădurea Codrilor Vlăsiei.
Acest uriaş magnet din lemn, Pădurea Crâng, a constituit ispita şi atracţia tuturor care s-au perindat la conducerea acestui oraş, care au râvnit la o bucată de pădure pentru diferite construcţii personalizate.
Pădurea Crâng a fost dăruită locuitorilor acestui oraş pentru a-i ajuta să respire altfel, mai ales pe timp de vară, i-a adăpostit în orice anotimp, asigurându-le necondiționat libertatea și liniștea fizică, Fiind administrată în toate modurile de cei aleşi, natura și liniștea pădurii nu a mai avut scăpare. Păstorii, mai mult numiți ai orașului, din toate orânduirile, s-au repezit mereu asupra acestei frumuseți naturale, supunând-o și maculând-o, transformând-o în mai puţin de 70 de ani dintr-o mare pădure care era odată, într-un adevărat Crâng.
Care mai de care, în Crângul nostru cel de toate zilele, a asfaltat alei, au amenajat parcări pentru o motorizare producătoare de zgomot și emisii poluante, au decopertat suprafeţe fertile şi au amplasat diferite construcţii ciudate, cârciumi, sau chiar biserici.
Oricum, această pădure a rezistat veacuri bune până aproape de jumătatea secolului XIX după care tiptil, tiptil câteodată, sau în pas alergător altă dată, a început să fie sfârtecată reducându-și suprafaţa, datorită unor oameni tot mai lacomi şi mai grăbiți, care au dat vina pe nevoile şi cerinţele oraşului.
În pofida atâtor încercări ale omului de a o exploata pentru a rade mereu câțiva metri cubi eliberând o suprafață voită, spre bucuria de-acum a locuitorilor, această oază de liniște și simplitate nu s-a predat și nu a murit niciodată. Ba nici măcar nu a îmbătrânit, aflându-se tot timpul în echilibru, rămânând fidelă, tolerând și răsplătind locuitorii acestui oraș cu lumea fizică aparținătoare Crângului”, precizează platforma Turism Briant.
