Pandemia de coronavirus, care a dus la pierderea a numeroase locuri de muncă, a redus și mai mult accesul la muncă pentru mulți părinți, iar copii sunt cei mai afectați în această situație. Încet, încet se apropie momentul în care copii vor trece pragul școlilor, unii pentru prima data. Însă, de când învăţământul a fost trecut, forţat în online, şcoala s-a întrerupt pentru mulți copii. Acestora, nici părinții nu le sunt de ajutor, pentru că nu pot, nu știu, sau nu au putere financiară. Mulți dintre ei fac parte din familii numeroase. Pe cei patru copii ai familiei Moise, din Cândeşti, i-am întâlnit în curtea casei, jucându-se. Copii curați la suflet și chip, trăiesc împreună cu părinții lor într-o camera improvizată într-un fost grajd de animale. Maria în vârstă de 6 ani, care va intra în clasa pregătitoare, în această toamnă. Frații ei: Tudorel, de numai 3 ani va fi, la grădiniţă, la grupa mijlocie, Marian, 8 de ani, va intra în clasa a III-a și Ștefănuț, de 12 ani, va începe o nouă etapă la clasa a V-a. Toţi își doresc un singur lucru: un loc numai al lor, unde să poată învăța. Mama lor, o femeie curată,ordonată, demnă și ambițioasă pune pe primul loc educația lor și își dorește ca fiecare dintre ei să aibă o meserie. Chiar dacă bugetul familiei nu trece de 2000 lei, femeia spune cu tărie și demnitate că „ se descurcă, cu ajutorul lui Dumnezeu .”
Deși învață, dorm și mănâncă într-o singură cameră improvizată cu două paturi și o sobă, în acestă lume greu de imaginat pentru unii, acești copii au planuri de viitor, şi vor să urmeze o meserie. Ștefanuț, un băiat trecut prin multe greutăți până la vârsta lui, vrea să ajungă polițist, iar Maria- o mare artistă. Cu toții așteapă să înceapă școala, mai puțin părinții, care nu știu cum vor reuși să procure, în timp util, tablete, rechizite, hăinuțe și câte două măști pe zi pentru fiecare copil.
Prin intermediul învăţătoarei lui Ştefănuţ, Asociația “Totul va fi bine” a descoperit acestă familie în luna mai, când a donat singura tabletă pe care cei doi școlari trebuiau să învețe în perioada în care pandemia i-a ținut acasă. Anca, reprezentanta asociaţiei a fost foarte impresionată de situația familiei și a hotărât să devină un puternic aliat în lupta lor pentru ca ziua de mâine să fie una mai ușoară.
Cel mai greu, pentru mămică, este să procure medicamentele pentru Maria care suferă de o formă de epilepsie, urmând un tratament zilnic, și pentru Ștefănuț care are nevoie lunar de baterii pentru aparatul auditiv pe care îl are de la vârsta de cinci ani.
Se apropie iarna, iar patru suflete vor trebui să suporte frigul și gerul năpraznic din cămăruța improvizată. Acolo își vor face temele, vor mânca și vor dormi. Zâmbetul lor, pur și naiv, și optimismul și ambiția mamei sunt dovada că ei sunt mulțumiți cu puținul pe care îl au, fiind conștienți că mai mult nu se poate. Important este să fie uniți și sănătoși, spune mama! Însă, speranța că într-o zi vor avea propria căsuță este ascunsă în sufletul mamei.
Pentru copiii care provin din familii sărace, care trăiesc în locuințe supraaglomerate, unde împart patul cu frații mai mari, școala este o luptă zilnică. Școala online, adică statul acasă,va accentua, cu siguranță, marginalizarea acestor copii deja neglijați de autorități.
Iuliana Sîrbescu/Robert Oprea
